Asigurarile au aparut din cele mai vechi timpuri o data cu constientizarea nevoii de protectie a oamenilor si a averilor agonisite de-a lungul vietii acestora.
Aparitia primelor forme de asigurari a avut loc in stransa legatura cu dezvoltarea puterilor maritime. Babilonienii au fost primii care au legiferat si reglementat statutul asigurarilor in celebrul Cod al lui Hammurabi in anul 1750 i.e.n. Astfel, negustorii care calatoreau pe apa aveau posibilitatea sa primeasca un imprumut pentru a-si finanta transporturile. Pentru a-si asigura transportul, acestia puteau plati o suma aditionala creditorilor, care ii asigura ca, in situatia in care transportul de marfa ar fi fost furat, negustorii nu mai erau nevoiti sa ramburseze imprumutul creditorului. Se poate afirma deci ca prima asigurare legiferata a fost cea impotriva furtului. Discutăm despre nevoile tale
Insa asigurarile din Antichitate nu s-au oprit doar la cele impotriva furturilor navale, ci s-au extins in zona asigurarilor de viata si medicale, intr-o forma foarte apropiata fata de cum intelegem in ziua de azi acest tip de asigurari. Primele forme de asigurari medicale si de viata au aparut tot in bazinul mediteranean, in jurul anului 600 i.e.n. Membrii unor comunitati din Grecia Antica si din Roma au initiat fonduri comune, care erau folosite in momentul in care unul dintre membri deceda, cu scopul de a-i sustine familia. Acestea functionau pe baza unor cotizatii de inscriere si a unor plati pe care membrii colegiului le faceau periodic si regulat. Membrii asociatiei aveau astfel asigurate la deces, un rug si un mormant.
In anul 650 i.e.n, in Grecia antica, inteleptul legislator Solon a obligat societatile politice si mestesugaresti sa constituie un fond comun, alimentat prin cotizatii lunare, destinat sa repare prejudiciile survenite in interiorul grupului. Aceasta este prima asigurare obligatorie care se cunoaste.
In Babilon, Fenicia si in alte tari stravechi, membrii caravanelor se constituiau in asociatii, suportând in comun pagubele din jafuri si de alta natura.
Un alt exemplu este cel al mestesugarilor taietori de piatra din Egiptul Antic, care au constituit un fond de intrajutorare. Astfel, toti contribuiau la fond pentru a fi acoperite pagubele provocate de diversele fenomene meteo sau accidente care prejudiciau membrii colectivitatii lor.
Politele individuale de asigurari, in forma actuala, au aparut pentru prima data in secolul al XIV-lea in Genoa, sub forma unor contracte de asigurare, care cuprindeau riscuri variate in cazul transporturilor maritime. Epoca Renasterii a reprezentat un moment de dezvoltare a asigurarilor, atât din punct de vedere al complexitatii lor, cât si din punct de vedere al diversificarii sistemelor de asigurari si a tipurilor de polite.
Asigurarile de locuinte, sau cel putin necesitatea acestora, s-a facut resimtita odata cu marele incendiu al Londrei din anul 1666 care a distrus peste 13.000 de locuinte. Dupa acest eveniment nefericit, economistul englez Nicholas Barbon, a deschis primul birou de asigurari impotriva incediilor „The Fire Office”, fiind astazi recunoscut la nivel global drept fondatorul asigurarilor impotriva incendiilor.
Practica asigurarilor in Statele Unite ale Americii a fost legiferata si promovata de insusi Benjamin Franklin, renumitul diplomat american, ale carui decizii, inventii si descoperiri stiintifice au influentat istoria omenirii. Franklin a infiintat un birou de asigurari in Philadelphia, sustinând in primul rând asigurarile impotriva incendiilor, in sec. XVIII.
In tara noastra, istoria asigurarilor incepe inca din perioada medievala. Astfel, primele forme de asigurare le intalnim la breselele din Transilvania, din secolul al XIV-lea. Acestea au fost primele care au practicat o forma de asigurare, care se baza pe principiul mutualitatii si intrajutorarii. Practic, era o forma de asigurare de viata, care semana izbitor de mult cu fondurile comune din Grecia si Roma antica, folosite pentru ajutorarea familiilor in cazul decesului unuia dintre membri.
Cateva secole mai tarziu, in anul 1744 a aparut la Brasov, Casa de Incendiu, organizata prin fuzionarea mai multor asociatii mutuale. Principiul de functionare era cel al crearii unui fond comun prin contributia trimestriala a fiecarui membru al Casei, din care se despagubea cel afectat de incendiu. Tot la Brasov, in anul 1848 ia fiinta Institutul General de Pensii, ca asociatie mutuala care asigura membrilor o pensie anuala.
Dupa anul 1829 (deci dupa tratatul de la Adrianopole), si-au facut aparitia la Bucuresti, Iasi si in porturile dunarene, reprezentante ale unor companii straine din tari precum Anglia, Austria, Italia si Ungaria. Lucru care se va repeta la o scara mult mai ampla si dupa anii 1990, cand este reluata dezvoltarea fireasca a domeniului asigurarilor intr-o economie de piata.
Anul 1871 este un an de referinta pentru domeniul asigurarilor din Romania, prin faptul ca in luna martie, printr-un Inalt Decret Domnesc s-a infiintat prima societate de asigurari romaneasca, denumita Dacia. Doi ani mai tarziu a fost creata a doua societate de asigurari, denumita Romania.
In anii ’30 activitatea economica a cunoscut cea mai mare dezvoltare in Romania. Astfel si domeniul asigurarilor a cunoscut un avans important. In acea perioada, s-au dezvoltat toate tipurile de asigurari care se practicau la nivel international. La acea data numarul societatilor de asigurare era in jur de 20, ceea ce arata un nivel al dezvoltarii destul de avansat, mai ales daca tinem cont de faptul ca astazi in Romania sunt autorizate 45 de companii de asigurari. Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1945, mai functionau in Romania numai 13 societati romanesti si 5 reprezentante straine.
In anul 1948, ca urmare a nationalizarii, societatile de asigurare au trecut in proprietatea statului, iar institutiile publice de asigurari au intrat de asemenea in noile structuri ale economiei planificate.
In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc, Administratia Asigurarilor de Stat – ADAS, institutie specializata in activitatea de asigurare, reasigurare si de comisariat de avarie. Prin ADAS, asigurarile au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura institutie din Romania care a practicat activitatea de asigurare si reasigurare.
Dupa anul 1990, au aparut importante schimbari legislative. Acestea au condus la inlaturarea monopolului de stat si la aparitia mai multor societati de asigurare, precum si la stabilirea principiului concurential pe piata locala a asigurarilor.
Astfel, in decembrie 1990 este emisa o hotarare de guvern privind infiintarea unor societati comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, care prevedea ca incepand cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societati de asigurare ca societati comerciale pe actiuni, iar ADAS si-a incetat activitatea.
Ce a urmat dupa acest moment cunoastem cu totii, au aparut alte companii cu capital privat romanesc si/sau capital privat strain, au urmat falimente rasunatoare, fuziuni la fel de rasunatoare, care au modelat piata Romaneasca de Asigurari pana la nivelul actual.
Domeniul asigurarilor a reflectat de-a lungul timpului nivelul dezvoltarii societatii si economiei. In acest sens, pe masura ce societatea se dezvolta, cu atat nevoia de asigurare era mai stringenta fiind cautate mijloace de protectie a oamenilor si bunurilor in fata intamplarilor nefericite. Produsele de asigurare s-au diversificat si au evoluat sub presiunea cererii, de la latura sociala de intrajutorare intre caste profesionale si membri ai diferitelor comunitati, la cea comerciala, asigurarile reprezentand in zilele noastre un element esential al mecanismului de piata. Au aparut marile companii de asigurari – corporatii la nivel mondial, al caror scop principal este acela de a obtine profit.
Se poate observa din exemplele descrise mai sus, ca asigurarile sunt dependente in mod direct de viata socio-economica, de dezvoltarea valorilor fiecarei societati in parte. De asemenea, o influenta semnificativa o au oamenii, atat de cei cu nume importante in istoria omenirii, cei cu functii cheie de decizie, cat si oamenii direct implicati in procesul de distributie al produselor de asigurare, dar si clientii au jucat un rol la fel de important.
Undeva in acele etape ale dezvoltarii domeniului asigurarilor am aparut si noi – intermediarii. Sa fi fost comandantii de nave din vechiul Babilon, ori conducatorii caravanelor cu care se transportau marfurile in antichitate, ori capitanii de nave din porturile lumii, cert este ca am avut de-a lungul timpului un rol important in dezvoltarea acestui domeniu.
Piata de brokeraj a avut in Romania o evolutie greoaie. In 1998 piata de brokeraj era la aproximativ 5% din cea de asigurari. A urmat o dezvoltare haotica, iar in timp acest aspect, prin reglementarile impuse de autoritati, s-a ameliorat. In prezent, piata de brokeraj se apropie in Romania de 60% din totalul vanzarilor si atat asiguratorii cat si clientii constientizeaza importanta brokerilor pe piata de asigurari.
In continuare, ne luptam insa cu conceptia ca Intermediarului i se face un serviciu atunci cand clientul alege sa incheie o polita de asigurare cu acesta si nu direct la asigurator. Tot mai multi asiguratori, prin diverse politici mai putin corecte din punct de vedere concurential, intaresc aceasta conceptie atunci cand vand direct polite de asigurare la preturi mai mici decat ofertele intermediarilor, care nu fac decat sa respecte conditiile si tarifele impuse de asiguratori.
Oare cand va constientiza clientul ca noi asiguram un serviciu si este firesc sa fim remunerati pentru acesta, atat din partea asiguratorului, asa cum se intampla in prezent, dar si din partea clientului, pentru consilierea acordata? Acest fenomen se intampla deja in tarile mai dezvoltate la capitolul asigurari decat tara noastra.
Similar acestor tari, exista si in Romania o piata a asigurarilor online, insa rolul si sensul acesteia a fost denaturat de o parte a intermediarilor – jucatori in piata asigurarilor online, care au reusit, printr-o ”politica de hipermarket”, sa balcanizeze aceasta piata. Porniti pe acest drum, oare cat va dura ca si clientul sa realizeze ca piata asigurarilor online nu inseamna ”reducere”? Oare cand vor intelege brokerii acest aspect?
De asemenea, constientizarea clientului privind importanta incheierii unei polite de asigurare, altele decat cele obligatorii, este departe de ceea ce ar trebui sa fie. Astfel, bazinul de clienti din piata este relativ constant, ca si numar de asigurati. Exista o serie de clienti noi care intra in sistem, dar numarul acestora este mai mic decat cel al clientilor care renunta la o asigurare din diverse motive, mai mult sau mai putin obiective.
In ceea ce ne priveste pe noi, ca si vanzatori de servicii de asigurare, ar trebui sa incercam sa ne canalizam toate eforturile in directia cresterii vanzarilor de polite facultative, iar polita RCA sa scada ca si pondere in portofoliul fiecarui intermediar.
Cea mai mare provocare a ultimilor ani a fost reprezentata de numeroasele modificari legislative in domeniu, ceea ce a condus la o profesionalizare a intermediarilor in asigurari, insa, in aceeasi masura, a creat si importante dezechilibre la nivelul intregii piete.
Astfel, prin adoptarea ultimelor norme lansate in dezbatere publica de ASF, se vor produce mari schimbari in piata de brokeraj, iar cresterea din ultimii ani a pietei de brokeraj se va diminua. Cei care vor avea puterea de a se adapta, vor rezista si chiar se vor dezvolta. Ceilalti, probabil isi vor regandi pozitia in piata, alegand fie colaborarea sub o alta forma cu asiguratorii, fie sa lucreze ca asistenti in brokeraj ai altor brokeri.
Oare vom avea noi puterea si intelepciunea de a trece prin aceste schimbari, astfel incat sa avem o evolutie armonioasa? Important este ca fiecare din partile implicate in aceasta piata sa comunice si sa colaboreze pentru un scop comun, pentru dezvoltarea pietei de asigurari si cresterea apetentei clientilor pentru consumul de asigurari.